“Sa aspiri la astri /In bolul cu pestisori aurii /Sa sfarsesti.”  – Muriel Barbery

 

HellO, WOrld!

Eram deja de vreo 20 de ore pe drumuri. Iar avionul ala urias de la Emirates parea ca nu se misca deloc, era un punct suspendat la 12.000 de metri deasupra Oceanului Indian. Nu dormisem deloc, iar tot timpul, avionul, cerul instelat din afara hubloului se dilatau si aveam senzatia ca nu o sa mai ajung niciodata in Australia. Eram la capatul lumii. Si al rabdarii.

Ovidiu Muresanu October

Ovidiu Muresanu October

Ovidiu Muresanu October

Citesc acum o carte, “Eleganta ariciului”, despre care mi-a povestit admirativ Vladimir acum vreo doi ani, dar de care  am uitat. Am dat insa intamplator peste ea acum cateva zile,  pe raftul de reduceri de la Carturesti Verona si mi-am zis ca poate a venit momentul ei. Si cartea incepe exact cu citatul de mai sus. Nu m-am prins initial ce e cu pestisorii de aur, pentru ca in mod normal ei sunt priviti ca niste fiinte miraculoase, ce indeplinesc dorintele, insa aici ei sunt doar ceea ce sunt: niste pesti prizonieri intr-un bol. Nimic mai mult. Nimic magic. Iar autoarea spune ca noi suntem chiar pestisorii aia, rotindu-ne fara nicio speranta intr-un vas ce ne tine prizonieri. Nu ne sufocam, dar nici departe nu suntem.

Aterizasem in sfarsit, la vreo 14.000 de km de Bucuresti. Era februarie, acasa zapada era uriasa si tara se chinuia sub un viscol teribil, insa eu, in noaptea aceea australiana, vedeam pentru prima data Crucea Sudului. Era cald, iar aerul era clar ca intr-un varf de munte. Evadasem din bol.

Si mi s-a mai intamplat de cateva ori. De fapt, chiar as putea spune  ca am reusit in ultimii ani sa fac sau sa traiesc niste lucruri senzationale:

- Am ajuns in Australia. Am hranit canguri si papagali, ce mi-au mancat din palma.

- Am zburat cu balonul in Cappadocia.

- Am facut surf in Tenerife, desi nu stiu sa inot.

- Am mers la hammamul cel mai vechi din Damasc, orasul cel mai vechi din lume. Are cam 6.000 de ani de cand e in permanenta locuit.

- Am vazut o eclipsa de soare la Piramide, in Egipt.

- Am ajuns pe Plaja Roz din Sardinia, ce apare in filmul lui Antonioni, “Desertul Rosu”.

- Am dormit intr-o oaza din Sahara

- L-am vazut pe Sergei Polunin dansand intr-un spectacol la Londra

- Am urcat in Turnul din Pisa.

- Am vazut delfini inotand langa plaja, la rasarit, in 2 Mai.

- Am fost la Lollapalooza in Berlin si la Exit Festival in Novi Sad.

- Am facut scuba diving in Marea Rosie

- Am facut sex intr-un turn din Paris.

- Am vazut Lacul Lebedelor la Covent Garden.

Nu am terminat de citit “Eleganta ariciului”, de fapt nu am ajuns nici macar la jumatea cartii, insa m-am lamurit ca mai important decat a spera ca vreodata vei pescui un pestisor auriu, este sa evadezi din bol. Si sa-ti urmezi visul. S-ar putea sa te duca mult mai departe decat ti-ai imaginat vreodata ca vei ajunge. Si chiar daca bolul ala din sticla e elegant si confortabil, intr-o zi vei realiza ca e doar o inchisoare frumoasa unde esti pe cale sa te sufoci. Uite, eu am ajuns in Australia. Tu unde visezi sa ajungi?

 

LOve,

O.

 

Photography:  Alexandru Rosieanu
Hair Style: Robert Both Studio  

Outfit: Jumper, bag and trousers COS AW17, Saint Laurent sunglasses, Selected Homme shoes.