HellO, WOrld!

 

E cel mai luxos hotel al Bucurestilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea.  Bine, Bucurestiul nu prea vazuse hoteluri pana atunci. Ridicat pe Podul Mogosoaiei, vechea denumire a Caii Victoriei, Hotel Hugues a devenit curand atractia “lumii bune” o orasului ce nu era inca “Micul Paris”, dar care se saturase sa fie o capitala cu iz prea balcano-oriental.„Hugues”, primul hotel cu restaurant de lux al Bucureștilor:

 „Iarna se cinează într-o sală foarte frumoasă, luminată cu gaz, şi care dă în întregime spre Piaţa Teatrului. În timpul verii, cinezi într-o grădină mică, dar foarte răcoroasă şi foarte plăcută. (…) Poţi comanda mâncare a la carte de la 4-5 franci până la 20 de franci şi chiar mai mult. La hotel «Hugues» se pregăteşte bucătărie franţuzească, nemţească, rusească, italienească şi românească, dupăpreferinţele consumatorilor”, scria Ulisse Marsillac pe atunci.

Dupa cativa ani si-a mai inaltat un etaj si si-a schimbat numele in Hotelul Englez. A dus-o bine pana in anii 40, fiind avantajat de pozitionarea sa foarte buna, chiar in centrul Bucurestiului. Eu am dat intamplator peste el, la aproape doua secole de la infiintare. Arata…trist. Foarte trist.

Ovidiu Muresanu COS Ovidiu Muresanu COS

Ovidiu Muresanu COS

Ovidiu Muresanu COS

De fapt, ti-e foarte greu sa-ti imaginezi ca in locul asta isi bea cafeaua Mihai Eminescu, dar si printul Dimitrie Ghika sau Ion C. Bratianu. Pentru acum locul arata ca dupa bombardament, cu zidurile sprijinite de structuri ruginite din fier. Peretii sunt zugraviti intr-un rosu aprins, de parca un scenograf ar fi vrut sa-l foloseasca intr-un film horror si locul miroase ingrozitor  pentru ca actualul Pasaj Englez, ce face legatura intre Calea Victoriei si Strada Academiei e un fel de toaleta publica improvizata. Nu trece nimeni pe aici, iar linistea e alungata doar de niste acorduri cu iz oriental ce razbat de la o fereastra de la etaj si de loviturile ciocanului  pentru carne.  Ma uitam in jur si ma gandeam la zecile de chelneri ce serveau pahare de sampanie  sau delicatesuri frantuzesti ca potage à la St Hubert, filet de boef à la remoulade, homard à la americaine sau ragout de perdreaux à la Lucullus acum 140 de ani.  Imi venea sa urlu. Sa ies in Calea Victoriei, sa iau trecatorii de mana si sa le arat Hotelul Englez. Sau ce a mai ramas din el.

Pentru ca da, locul asta e chiar in buricul Bucurestiului  si totusi  te simti aici ca intr-o periferie bizara a lumii civilizate, intr-un oras in care istoria si cladirile de patrimoniu sunt lasate sa moara. Iar noi nici macar nu ne dam seama.

 

Hotel ENglez 1

Calea Victoriei si Piata Teatrului e la sfarsitul secolului XIX.

 

Hotelul englez

 

 

LOve,

O.

 

Photography:  Alexandru Rosieanu
Hair Style: Robert Both Studio  

Outfit: Shirt, jumper and trousers COS AW17, Saint Laurent sunglasses, Selected Homme shoes.