HellO, WOrld!
Namaste!
Daca la noi “vesnicia s-a nascut la sat”, sa stiti ca nici in Bali lucrurile nu stau altfel. Doar ca acolo satele sunt imprastiate printre minunate plantatii de orez, iar drumuri mici, strajuite de cocotieri, te atrag sa le urmezi pentru a descoperi alte si alte colturi superbe ale acestei insule aflate la peste 10.000 de kilometri departe de casa.
Turistii sunt fascinati de plantatiile astea ce arata splendid in sezonul uscat, dar si pentru noi, care am ajuns aici inianuarie, luna cea mai ploioasa din anul balinez, lucrurile nu au stat mult mai prejos. Asta mai ales ca a fost singura zi petrecuta in Bali in care nu a plouat deloc. Iar drumul din Ubud, unde eram cazati, catre aceasta plantatie de orez a fost minunat, pentru ca am trecut prin cateva sate ce isi etalau nivelul de creativitate artistica pe marginea drumului, ca intr-un fel de bazar imens, intins pe kilometri intregi. Statui din lemn, mobila, sculpturi in piatra, in nuci de cocos, in lemn de cocotier, bijuterii, palarii din paie, flori impletite si despletite, ofrande, ceramica, toate se insiruiau ca la spectacol, asteptand sa fie aplaudate si desigur, cumparate. Eu am ales doar o palarie din paie, care sa ma apere de soarele ecuatorial ce stralucea cu putere dupa cateva zile foarte ploioase. Si bine am facut.
Am vizitat plantatiile de orez de la Tegallalang, care sunt cele mai spectaculoase. Sunt si cele mai fotografiate si desigur, cele mai vizitate de turistii care ajung in Bali, dar asta nu inseamna ca si-au pierdut farmecul. Desigur, acum sunt amenajate langa ele parcari pentru autocare, sunt si cateva magazine de suveniruri chiar in apropiere, dar odata intrat pe teritoriul orezului, toate astea dispar si ramane doar linistea, aceeasi liniste ce insoteste aceste locuri superbe de sute de ani. Pe dealurile din Tegallalang isi duc traiul cateva familii ce isi impart terasele de orez pe care le-au construit stramosii lor, si pe care ei le ingrijesc acum cu mare atentie. Pentru ca eram in sezonul ploios terasele erau inundate cu apa, asa ca doar cateva isi aratau verdele crud al orezului. Insa chiar si asa, imaginile pe care le-am vazut aici sunt spectaculoase. Bune de pus pe carti postale sau in calendare pe care sa le rasfoiasca in timpul iernii oameni de la mii de kilometri distanta, unde e zapada si viscol. Fiind deschise vizitelor sutelor de grupuri de turisiti, iar terasele sunt impartite intre mai multe familii, de fiecare data cand intrati pe teritoriul alteia veti fi rugati sa faceti o donatie in bani. Localnicii se vor bucura daca o sa fiti generosi, mai ales ca nu trebuie sa faceti un efort financiar prea mare (10.000 de rupii indoneziene sunt, de exemplu, 2,5 lei, iar pentru ei este mai mult decat suficient).
Puteti sa petreceti ore bune aici, mai ales daca aveti norocul, la fel ca si mine, sa nu va ploua. Fotografiile o sa faca furori pe Instagram, va asigur, mai ales ca aici se afla si locul amenajat cu I LOVE BALI ce apare in sute, daca nu mii de poze pe reteaua de socializare. Daca sunteti cazati in Ubud, plantatiile de la Tegallalang sunt la maxim 20 de minute de mers cu masina, in schimb daca veniti din sud (Kuta), sau alte statiuni de pe malul oceanului, trebuie sa luati in calcul ca veti face cam o ora jumatate pe drum. Daca vi se face foame sau sete de la atata plimbare prin lanurile de orez, puteti sa va opriti la unele din terasele amenajate pe marginea drumului, de unde aveti si o panorama foarte buna asupra intregii vai.
Daca stati insa in Ubud, puteti sa va bucurati de experienta vizitarii unei plantatii de orez chiar acolo, pentru ca localitatea e inconjurata de campuri verzi, pline de…orez. Nu sunt invadate de turisti, pentru ca nu sunt la fel de spectaculoase, dar va spun eu, un rasarit de soare aici este ceva de neuitat. Plantatiile sunt si aici marginite de drumuri inguste si de palmieri, asa ca puteti face niste fotografii minunate la doar cativa pasi de hotelul unde sunteti cazati. Plantatiile din cateva din pozele de mai sus sunt la circa 200 – 300 de metri de soseaua principala din Ubud, asa ca este foarte usor sa ajungeti la ele. Ramane la alegerea voastra sa decideti daca mai vrei sa mergeti pana in Tegallalang, sau va relaxati in Ubud.
Ubudul este centrul spiritual al insulei, si chiar daca nu este pe malul oceanului, atrage totusi nenumarati turisti, mai ales dupa ce in aceste locuri s-a filmat o buna parte din Eat, Pray Love, filmul in care personajul jucat de Julia Roberts cauta sa se regaseasca spiritual si ajunge sa se indragosteasca. Chiar aici, in Ubud. Locul este inconjurat nu doar de aceste magnifice terase cu orez, dar si de temple, despre care o sa va povestesc mai multe in curand. Pentru ca Bali are o energie aparte ce vine tocmai din pasiunea locuitorilor insulei pentru spriritualitate si frumos.
LOve,
O.
Outfit: H&M Shirt, Dior sunglasses, Birkenstock shoes, traditional Balinese hat, trousers & necklace
Photography: Costin Mocanu
Hair Style: Robert Both Studio
Leave a reply