“When the planes hit the Twin Towers, as far as I know, none of the phone calls from the people on board were messages of hate or revenge – they were all messages of love. If you look for it, I’ve got a sneaky feeling you’ll find that love actually is all around.” (Love Actually)

 

HellO, WOrld!

 

Ovidiu Muresanu Carpe DIem

Ovidiu Muresanu Carpe DIem

Ovidiu Muresanu Carpe Diem

Ovidiu Muresanu Carpe Diem

Ovidiu Muresanu Carpe Diem

Ovidiu Muresanu Carpe Diem

Ovidiu Muresanu Carpe Diem

“Parerea general acceptata este ca traim intr-o luma plina de ura si lacomie, dar eu nu vad asta. Mie mi se pare ca dragostea este peste tot. Nu este intotdeauna recunoscuta sau demna de o stire la televizor, dar ea este mereu acolo: tati si fii, mame si fiice, soti si sotii, iubiti, prieteni, prieteni vechi. Atunci cand avioanele au lovit Turnurile Gemene, niciunul din apelurile celor de la bord nu a fost de ura sau razbunare. Toate mesajele au fost de dragoste.” (Love Actually).

Da, dragostea este mereu aici. Dar cumva, o pierdusem din vedere. Stiam ca e undeva, dar nu isi mai facea simtita prezenta, fiind bine mascata si acoperita de vacarmul, ura, scandalul si grijile din peisajul cenusiu al vietii noastre. Era acolo, mai mult teoretic. Nici nu ne prea pasa de ea, cum nu ne prea pasa de ceilalti. Ne era indiferent. Pentru ca pe strazi, in birouri, la cozi, in spitale, nu o mai vedeam. Ne priveam cu totii cu dusmanie, traficul era o bomba cu ceas, pe cale sa explodeze, traiam inconjurati de haos, vacarm, injuraturi, cozi, spagi, scandaluri.  Parea ca Bucurestiul a fost parasit de dragoste, sau, daca nu, a transformat-o in YouBire. Iar apoi a venit 30 Octombrie.

Am vazut dovezi uriase de dragoste in ultimele doua saptamani. Unele care au transformat niste oameni ca noi in eroi. Oameni care s-au luptat cu flacarile pentru a-si salva prieteni sau necunoscuti, chiar daca asta a insemnat sa-si riste propria viata. Doctori si asistente care nu au mai dormit cu zilele pentru a tine in viata pacienti raniti atat de grav incat somnul lor nici nu mai conta. Contau clipele de grija pentru fiecare respiratie sau gest minuscul ce ar putea insemna un semn ca viata invinge. Am vazut bunici cu copii de mana asteptand ore intregi sa aprinda o lumanare la Colectiv, mi-am vazut o multime de prieteni implicandu-se, organizandu-se, asa cum nu credeam ca ar fi in stare, pentru a intinde o mana de ajutor, pentru a organiza donatii, aduce medicamente, pachete cu mancare sau imbracaminte pentru cei loviti de catastrofa din Colectiv. Am vazut atata iubire zilele astea, atat de puternica si frumoasa, milioane de ganduri bune, mii de litri de sange donati, mii de cafele si ceaiuri pentru doctori si apropiatii ranitilor, milioane  de SMS-uri trimise pentru #colectiv, nenumarate ore petrecute de oameni cu suflet mare pe holurile spitalelor, numai pentru a le da celor de acolo o raza de speranta. Am vazut multa, foarte multa dragoste. Iar dragostea este cea mai importanta. Asa cum e dragostea lui Dwain pentru Elsa, careia ii trimite mesaje non stop pe Facebook sperand ca astfel sa o ajute sa se faca mai repede bine.

“I can’t believe how empty I feel just now. She is 99% of my existence. Without her I’m just skin and bone.

This agony will only make us stronger when she wakes up.

I need her to fight and breathe!”  

“Just left Elsa Albu same condition as this morning. C u in the morning. Love you elsa albu xxxxxxxxxxxx”

Sunt doar doua din miile de mesaje de dragoste publice din aceste zile ce au fost afisate pe Facebook sau in strada. Si imi doresc ca ele sa nu dispara. Pentru ca, de doua saptamani, am senzatia ca Bucurestiul iubeste din nou, #colectiv.

Sper ca aceasta tragedie sa ne fi invatat ceva foarte important. Sa traim de acum incolo asa, cu mai multa grija fata de cel de langa noi. Sa uitam indiferenta si sa traim clipa. Mai intens, mai constienti de noi. Dar cu mai multa dragoste pentru ceilalti.  Privindu-i in ochi, zambindu-le, imbratisandu-i, ajutandu-i. Gesturi mici, dar care pot sa sa schimbe o lume. Lumea noastra. Bucuresti, Romania.

 

LOve,

O.

 

The Project Friday is in LOVE with O. it’s realized with the special support of Molecule F, and it’s a tribute to Romanian designers.

Photography: Serban Gheorghiu
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Total look Pas du Tout AW2015 Collection, available on Molecule-F, Converse sneakers, Illesteva Leonard sunglasses.