#colectiv

HellO, WOrld!

Am avut una din cele mai groaznice nopti din viata mea. Adormisem deja, cand, pe la 12 au inceput sa se auda sirenele. Casa mea e destul de aproape de o unitate de urgenta, asa ca sunt obisnuit cu tonurile ascutite ale sirenelor de pe masinile de pompieri sau de pe ambulante.  Dar de data asta, sunetul sirenelor nu se mai termina. Enervat, ma ridic din pat si intru pe Facebook. De pe telefon. Un prieten imi scrie mesaj privat: A sarit in aer Colectiv. Uita-te la stiri.

Am fost in Colectiv, pentru prima oara, acum vreo 3 saptamani. Auzisem de locul asta “alternativ”, am o multime de prieteni care il frecventau, insa pe mine nu m-a cucerit. Era un pic cam prea “alternativ”. Insa nu mi-as fi imaginat niciodata ca acolo vor muri oameni. Asfixiati. Arsi de vii. La un concert de muzica rock.

Am fost coleg la job cu Alex Pascu, basistul din formatia “Goodbye to Gravity”. Chiar daca nu mai tineam legatura, suntem prieteni pe Facebook, asa ca imi trimitea tot timpul invitatii le concertele formatiei in care canta deja de ani buni. M-a invitat si la lansarea de ieri, insa vinerea nu e seara mea favorita de iesit in oras. Prefer sa stau acasa. Sa ma uit la un film usurel, la un serial, la Kardashians sau la “Vocea Romaniei”. Orice, numai sa nu presupuna vreun efort. Nici macar intelectual.

La 0.10 noaptea am pornit televizorul si am avut un soc. Stiam ca am prieteni care frecventeaza Colectiv, asa ca mi-a stat inima in loc. I-am cautat pe Facebook, sa vad daca sunt bine. Toti puneau deja mesaje indurerate sau revoltate despre tragedia din Colectiv. M-am linistit. “Ai mei sunt bine”, mi-am zis. Intre timp, pe programele de stiri curgeau imagini cu oameni ce ieseau arsi din club, cu altii intinsi pe jos, pe caldaram, in timp ce medicii de pe ambulante incercau sa-i resusciteze. Erau multi, foarte multi raniti. Si 26 de morti. Un alt tanar a murit mai apoi la spital.

Totul a pornit de la un artificiu. Mare, mic, nu conteaza, important e ca acel artificiu nu avea ce cauta intr-un club cu o izolatie ce putea lua foc oricand. De la un artificiu, sau de la o tigara. Merg destul de des in cluburi, mai mici sau mai mari, asa ca m-am gandit imediat ca situatia asta ar putea sa se intample oriunde. Multi patroni prefera sa aiba consumatori care se calca in picioare, la propriu. Chiar daca asta e extrem de periculos. Caile de evacuare de incendiu nu sunt suficiente, iar daca exista, nu sunt semnalizate corespunzator. Stiti, ca la cinematograf, cu luminite verzi spre EXIT. Unde ati vazut asa ceva intr-un club? Sau un extintor? Saracul solist al trupei a vazut ca a izbucnit un incediu si a cerut un extinctor. Nu i l-a adus nimeni, pentru ca, probabil, nu exista. Sau exista, dar nu se stia unde este ascuns. Iar focul s-a extins atat de repede incat nu s-a mai putut face nimic. Atat Andrei Galut, solistul trupei Goodbye to Gravity, cat si Alex Pascu sunt acum in situatie critica la spital. Colegul lor, Vlad Telea, nu a supravietuit.

Dar de ce s-a intamplat asta? Cum a fost posibil?

Pentru ca Romania e tara tuturor posibilitatilor, de aia. Pentru ca aici poti sa chemi oameni la un concert si sa-i tii sa lesine de sete in soare, la 40 de grade, desi tu ai platit un super scump bilet. Aici poti sa mergi intr-un club la un concert si sa nu te mai intorci acasa niciodata, pentru ca patronul a ignorat legea. Mai precis, a fost lasat sa o ignore. Cate cluburi din tara credeti ca ar fi iesit cu bine dintr-un incident asemanator? Ma indoiesc ca ar fi prea multe.  Si de ce se intampla asta? Pentru ca exista spaga, iar legile sunt ocolite intr-un mare fel, chiar de catre cei ce ar trebui sa supravegheze aplicarea ei. Iar noi stam acum si ne plangem mortii si ranitii, asteptam la cozi ca sa donam sange. Iar pe ei ii doare in cot. Pentru ca ei sunt alesi. Sau sunt numiti in functie de niste “alesi”. Asa ca au legitimitate sa faca ce vor muschii lor. Sau sa nu faca nimic. Au probleme doar din 4 in 4 ani, cand trebuie sa faca frumos la public. Dar sunt linistiti, ca tot pe un loc cald o sa ajunga. Pentru ca noi ii votam. Chiar daca au dosare penale, chiar daca din cauza lor au murit acum oameni, noi o sa-i votam.  Sau, daca nu-i votam noi, ii voteaza altii, iar ei tot acolo o sa ajunga. Si, de acolo de sus, o sa se pise pe noi. Cum o fac de 25 de ani. Pentru ca nu le pasa. Si cred ca ar trebui sa facem ceva. Ca sa inceapa odata se le pese. Sa nu mai dea autorizatii aiurea,  sa nu mai lase gropi nesemnalizate corespunzator in mijlocul strazilor, sa aiba ca principala grija protejarea si o viata mai buna a oamenilor pe care ii conduc, nu spaga si balacareala ieftina la TV.

Peste cateva luni vom avea alegeri pentru Primaria Capitalei si a a celor de sector. Tu cu cine o sa votezi?

Ar fi bine sa te gandesti la cei 27 de tineri morti si la cei 140 de raniti, inainte de a pune stampila pe un nume. Sau pe o sigla de partid. Pentru ca cei ce ne conduc acum au mainile patate. Cu sange. Si cu scrum.

LOve,

O.