Hello, Tweety!

HellO, WOrld!

“- Alo! Neata, Tweety! Ce faci, dormi?”

Nu, abia ce m-am trezit, raspund eu (in timp ce incerc sa deschid un ochi si sa vad la ce ora m-a sunat iar Cristina). Face de 10 ani asta, cam in fiecare zi, dar inca nu  m-am obisnuit. Ma rog, eu nu am copil care trebuie sa mearga la scoala, asa ca diminetile sunt momentele mele preferate, pentru ca nu am mai nimic de facut. Desigur,  trebuie sa ma pregatesc sa plec la job. Si sa discut cu Cristina tot ce s-a mai intamplat in vietile noastre in ultimele 24 de ore. Cristina imi e cea mai buna prietena. Si din cauza ei am intarziat de multe ori la birou (daca cumva  sefii mei nu au stiut care e motivul, acum sper ca le e clar). Pentru ca discutiile noastre ar putea sa nu se sfarseasca niciodata.

Nope, nu va imaginati ca a fost dragoste la prima vedere intre noi. Nu, din contra. Eu eram un tanar cu parul zburlit in toate directiile, ce isi dorea sa fie director de publicitate la revista VIVA!, iar Cristina Stanciulescu era redactor-sef. Ea isi dorea ca revista sa fie vanduta de o blonda. Dar s-a trezit cu mine pe cap. Asa ca mi-a spus Tweety. De la frizura aia fara sens mi se trage. Asta se intampla acum mai bine de 10 ani, iar in scurt timp am reusit sa facem impreuna o super echipa. O multime de proiecte spectaculoase, petreceri VIVA! din ce in ce mai sclipitoare si cu parteneri din ce in ce mai exclusivisti, zeci de intalniri, certuri cu redactia mediate de Cristina, impacari, alte petreceri, sedinte foto in  exclusivitate, telefoane care sunau in luna mai pentru a obtine invitatii la petrecerea mondena a anului, au fost 6 ani pe care ii pot considera unii din cei mai frumosi din viata. Pentru ca am avut-o alaturi pe Cristina. Care mi-a ramas alaturi si dupa ce am plecat din echipa VIVA! Iar acum, dupa ce a fost 3 ani publisherul revistei, si continuam sa discutam in fiecare dimineata despre exclusivitati, shootinguri si coperti, Cristina a parasit lumea revistelor.

Mi-am spus ca e momentul perfect pentru a vedea cum se simte ea in postura de vedeta, asa ca i-am propus sa bem impreuna o cafea buna si sa facem o sedinta foto si un interviu. In exclusivitate.

Ladies and Gents, I give you the one and only,  Cristina Stanciulescu!

Esti matinala? Ce ritualuri ai dimineata?

Cristina Stanciulescu: Am devenit matinala de cand sunt mama, adica de 9 ani.  Dar am fost obligata sa ma trezesc foarte devreme dimineata si cand, intre 1995 si 1999, am realizat matinale la defunctul, azi, Radio Total. Deci pot spune ca, desi nu sunt matinala, cam toata viata am fost obligata sa fiu. Dar marturisesc public ca as dormi pina la prinz fara sa ma intorc… O fi pacat? In orice caz, dupa ce ma trezesc, dupa ce suna ceasul de 4 ori din 10 in 10 minute, de la 7,15 pina la 7,45, ma tarasc la bucatarie unde pregatesc prima cafea. A doua deja e mult mai simplu de facut! Si cind se trezeste casa, eu sunt deja cu ochii mari.

Ai organizat sute de sedinte foto cu vedete. Ai avut probleme cu programarea shootingurilor dimineata? Cine a intarziat la sedinta foto pentru ca nu a reusit sa se trezeasca?

Au fost sute de sedinte foto, nu-mi amintesc daca a intarziat cineva atit de mult incat sa-mi ramana in memorie. Ajuta-ma tu, ca tot ai fost alaturi de mine si de echipa VIVA atita ani:)

In 10 ani de redactor sef al revistei Viva! ai obtinut cateva zeci de exclusivitati. Subiecte sau sedinte foto pe care si le doreau toate celelalte reviste, dar apareau doar aici. Care au fost cel mai greu de obtinut?

O sa o iau cu sfirsitul. Inainte sa parasesc lumea revistelor, in 9 septembrie anul acesta, am reusit, ca publisher, nu ca redactor sef al revistei, sa realizez coperta cu Simona Halep si Horia Tecau. Am sunat pentru ea un an de zile:) Dar, in fine, toate exclusivitatile au fost greu de obtinut: din fericire sau din pacate sunt un om teribil de perseverent, de pisalog zic unii si-i cred, dar numai atunci cand chiar cred ca ceea ce urmaresc are importanta, cand stiu ca va iesi bine… Eu visam coperte! Adica de-adevaratelea, vedeam shootingul, stiam cum va iesi, aveam imaginile in minte…O, mi-a placut teribil ceea ce am facut…

Dar care au fost cele mai haioase sedinte foto? Stiu ca astfel de shootinguri sunt pregatite in cel mai mic detaliu, dar intotdeauna intervine ceva neprevazut. Iti amintesti vreo intamplare de acest fel care te face sa zambesti? Sau chiar sa razi cu gura pana la urechi?

Au fost multe momente haioase, in care am zambit si chiar am ras… Eram cam stresata, insa, in general: ca aia nu e bine, ca cealalta nu merge, ca unu vorbea la telefon, ca timpul trece aiurea… NU prea imi ardea de ras, sa stii. Asta nu insemna ca stateam incruntata, dar nu scapam nimic din maini. Nu-mi placea sa nu am controlul pana la final, pana la ultimul detaliu. Astfel ca in timp, oamenii, pur si simplu cind auzeau ca Viva ii invita sa faca o sedinta foto sau sa dea un interviu, acceptau imediat. Dar ca sa-ti raspund totusi, imi aduc aminte ca acum multi ani, am avut o sedinta foto memorabila, de coperta, cu 10 vedete din muzica, pe care le-am invitat la Ateneu (unde voiam sa le asezam pe scara centrala din hol). 10 am vrut sa fie, numai ca Delia m-a sunat chiar la ora inceperii  shootingului sa ma intrebe cand trebuie sa vina de la Constanta la Bucuresti pentru coperta. Asa ca au ramas 9, iar cateva dintre ele tin minte ca au intrebat, legat de locul actiunii: „Ateneu? Care Ateneu? Cladirea aia alba din fata de la Hilton?” Sa nu fiu insa rea: multe nu erau din Bucuresti, erau la inceputul carierei, asa ca putem ride, dar cu intelegere. 🙂

Intr-o lume aflata in criza si asaltata de atentate teroriste, de imagini ingrozitor de triste, care crezi ca mai e rostul “sclipiciului” revistelor?

Cam ce rol avea Pepsi pe vremea comunistilor. Mai stii? Cand il beam doar de Revelion, O, Doamne! Sclipiciul acesta trebuie sa aiba si ceva sub el. Nu se poate sclipici si atat. Intr-o lume angoasata, o revista poate sa ofere o usa de iesire, de visare, poate sa iti arate o parte placuta a vietii… Cum ar fi daca intr-o lume plina de atentate, tu ai face o revista cu dezastre? Revistele sunt reviste, au formate si concept… Fiecare cu reteta ei si cu publicul ei. Desigur ca la mari dezastre, trebuie sa existe o decenta in abordare… 

Se spune din ce in ce mai des ca era printului a apus, ca revistele sunt pe moarte. Crezi ca au dreptate aceste voci?

Era printului apune, da. Vor ramane insa niste titluri pe piata: cele de lux, brandurile tari, puternice, care si-au mentinut linia de-a lungul timpului, care nu si-au bagat cititorii in ceata, care nu si-au schimbat caciula dupa cum a batut vantul. Onestitatea si demnitatea in jurnalism sunt cele doua conditii care tin chiar si revistele glssy in picioare. Acum, oricum, au mai ramasa cateva. Si ele vor trai, pentru ca nu mai exista concurenta acerba.

Care crezi ca sunt cauzele pentru care printul a ajuns in Romania intr-o situatie atat de precara? E doar dezvoltarea obline-ului de vina, sau sunt alte cauze? Tirajele au scazut teribil, volumele de publicitate consumate in reviste sunt de vreo 5 ori mai mici decat acum 7-8 ani, multe reviste au fost inchise, iar altele abia mai respira. E vorba de management prost, lipsa infrastructurii de distributie, lipsa de viziune?

 Pai da, cresterea onlineului a dat peste cap printul, dar cel mai mare dezastru pentru presa scrisa a fost distributia. Si nu ma provoca sa spun mai mult. De fapt se stiu aceste lucruri. Dar cand distributia ne-a lovit, tirajele au cazut, cifrele au devenit nesemnificative, presiunea advertisingului a crescut, echipele au fost insfertite….Multi manageri au gresit crezand ca munca unui ziarist poate fi normata ca la suruburi. Cate ai facut, de la ce ora la ce ora… Nu este asa. Desigur, adevarul este undeva la mijloc. Trebuie sa existe o procedura prin care sa evaluezi un jurnalist, dar cu creativii e mai greu. Ca unul poate avea o idee azi, si niciuna o saptamana.. Pe urma foarte multi sunt platiti pe drepturi de autor, contracte de colaborare, ceea ce este un abuz. Aceluia nu-i mai poti cere sa fie loial brandului… Apoi lucrul de acasa nu cladeste o echipa, ca daca nu traiesti in buzzul redactiei nici nu-ti vin idei…Si tot asa. Toate vin de se leaga, vorba romanului, dar categoric distributia si apoi criza economica ne-au dat in cap. Dar sa stii ca asta se intampla acut numai in Romania! In restul lumii revistele rezista mai usor. Acolo sunt societati controlate, responsabile, in care nu se pune problema ca distribuitorul sa fure distribuitul. Ma rog, dezvoltam daca vrei… Si mai e ceva: managerilor de azi le pasa prea putin de oameni. Pai stii si tu cit a trebuit sa lupt sa mentin aceeasi echipa (mai mult sau mai putin). De ce? Simplu, pentru ca, in primul rand nu da bine pe piata schimbarea de prea multe ori a echipei si apoi din motive strict pragmatice: un om nou in echipa se adapteaza cam in 6 luni!

Crezi ca peste 10 ani vom mai cumpara reviste? Ce reviste ti-ai dori sa nu dispara niciodata?

 Sigur ca vom cumpara reviste. Nu vreau sa dispara. Si nici nu cred ca vor disparea. Cele de moda, de pilda, ofera ceea ce online-ul nu ofera. Un shooting de moda, oricat ar fi de minunat pus pe un ecran, tot in revista il vezi mai bine. Si apoi, revistele- ai sa razi- dar reprezinta cel mai flexibil mediu de advertising. Daca le pui in pachet cu brandul ei online, daca-i atasezi un eveniment, daca ii creezi o arie particulara in fata cititorilor si ai clientilor de publicitate, va rezista. Macar inca vreo citiva ani. Pe urma vom vedea ce se va intimpla. Dar nu ti se pare interesant ca Net a Porter, siteul cel mai mare de shopping de moda, si-a facut revista pe hirtie?:)

Si acum cateva intrebari scurte:

-destinatia preferata de vacanta este: New Yorkul pentru Opera lui, pentru muzee, pentru Central Park, pentru toate acele strazi pe care numai in filme le vezi si pentru ca este un oras care nu seamana cu niciunul din America sau din lume. In rest, destinatia de vacanta preferata …de noi,  ca parinti, este plaja – oriunde ar fi ea, curata si spectaculoasa sa fie!

– imi beau cafeaua: Nespresso fara lapte, doar cu zahar brun.

– orasul in care mi-ar placea sa traiesc: In vremurile pe care le traim, iti raspund ca as prefera sa traiesc intr-un oras sigur.

-daca as fi refactor sef la Vanity Fair, mi-ar placea sa fac o coperta cu: Johnny Depp.

-serialul preferat: Spune-mi ca sunt o batranoasa, cum zice prietena copilului meu, dar serialul preferat este Downton Abbey.

– produsul de make-up: fondul de ten Make up for Ever si YSL Touche Éclat Highligter, plus rujul rosu Dior.

– masina: cat mai mica si cat mai electrica. Nu-mi place sa deranjez natura, ca face urit cind e suparata…

Pe Cristina Stanciulescu o puteti asculta acum in fiecare duminica, intre 12.00 – 13.00, in emisiunea “Turul Romaniei”, pe Europa FM. Iar acum, ne face viata mai frumoasa, odata cu lansarea site-ului Life.ro.

LOve,

O.

Fotografiile au fost realizate la Nespresso Boutique, pe Calea Dorobantilor, nr. 210. Le multumim pentru sprijin si cafeaua excelenta!

Photography: Dan Cristian Gocan

Hair Style Cristina: Florin Noje

Make-Up Cristina: Carmen Dinca

Hair Style Ovidiu: Robert Both Studio

Outfit: Cristina – coat & dress Moschino, available on Moschino Store, Emporio Armani shoes and purse.

Ovidiu – Canali suit, available on Canali Store, Calvin Klein shirt, Boggi Milano tie, Enzo Bertini shoes,  Dolce & Gabbana glasses, available in selected OPTIblu stores.