HellO, WOrld!

Vedeti poza de mai jos? Oricat te-ai uita la ea, nu poti sa-ti dai seama daca orasul din fotografie este locuit de hindusi, crestini, musulmani, scientologi sau evrei. Sau poate chiar de extraterestri. Pentru ca da, dupa ce NASA a descoperit apa pe Marte, orasul asta ar putea foarte bine sa se afle intr-o zona neexplorata pana acum de pe Planeta Rosie. Trebuie sa  astepti pana seara, ca sa te lamuresti. Pentru ca atunci, daca stai chiar aici, pe muntele Qassioun, orasul pare sa se trezeasca din toropeala celor 40 de grade de la marginea desertului, si vezi cum, rand pe rand, se aprind luminile verzi ale moscheilor si crucile albe ale bisericilor din cel mai vechi oras din lume. Sute, mii de luminite stralucind in Damascul cel atat de frumos, incat Mohamed s-a ferit sa-l viziteze si a facut cale intoarsa, pentru a nu fi subjugat de mirajul lui si a-si rata misiunea de a fi initiatorul unei noi religii.

Am  ajuns in Damasc fix  acum 8 ani. Intr-un Octombrie, de Ramadan. Cand nimeni de aici nu si-ar fi imaginat ca lumea li se va narui. Ca va fi razboi. Ca vor trebui sa fuga din calea lui cat mai departe. Poate chiar in Romania.

Ovidiu Muresanu Damascus

Am tot amanat sa scriu acest text, vazand sutele de comentarii aparute in media si social media despre valul de imigranti Sirieni ce se pregatesc sa cotropeasca Europa cea civilizata si sa o treaca prin foc si sabie, sau ma rog, bombe, pentru a o transforma intr-un teritoriu islamic unde toate femeile vor fi obligate sa poarte burkha, iar barbatii vor avea dreptul la patru neveste, asa cum isi imagineaza Houllebecq in recenta lui carte “Supunerea“. Am vazut-o pe reporterita maghiara punandu-i piedica unui tata ce a cazut peste fiul pe care il tinea in brate, si oripiland o lume intreaga. Am vazut mii de emigranti infometati, disperati, insetati, incercand sa ajunga intr-un loc mai sigur pentru viata lor si a familiilor lor. L-am vazut pe micutul Aylan inecat pe o plaja din Turcia si m-am cutremurat.

Asa ca o sa va spun cate ceva despre Siria, locul unde mi-am petrecut una din cele mai frumoase vacante. Recunosc, am plecat intr-acolo incarcat de o multime de prejudecati, formate pe baza a ceea ce am vazut in presa sau la televizor. Asa ca, intr-un fel, pot sa va inteleg comentariile. Si eu ma asteptam sa dau peste un popor de teroristi, de oameni duri si fara scrupule care nu se despart de kalashnikovurile lor si cu care trebuie sa interactionezi cu foarte multa atentie pentru a nu te trezi intr-o zi difuzat in prime time de Al Jazeera.

Insa ce am descoperit acolo a fost cu totul altceva. Exact opusul la ce ma asteptam. Am ajuns in perioada Ramadanului, cea mai mare sarbatoare islamica, iar tot orasul era implodobit, la fel cum o facem si noi de Craciun. Chiar daca trebuiau sa respecte regulile stricte ale acelei perioade de post (sa nu manance si sa bea nimic intre rasaritul si apusul soarelui), toti cei pe care i-am intalnit erau foarte prietenosi. M-am simtit foarte in siguranta acolo, mai ales ca majoritatea tinerilor vorbeau engleza si erau foarte dispusi sa te ajute cu informatii, in cazul in care te rataceai. Am fost in zona veche a orasului ce are 6.000 de ani de istorie (e cea mai veche capitala locuita permanent din lume), in uriasul bazar (Al-Hamidiyah Souk), strajuit la intrare de coloanele vechiului templu al lui Jupiter, dar si in Mall-uri, unde nu lipseau magazinele unor branduri ca Benetton, Adidas sau Stefanel. Era o lume complet normala, un fel de oras din  “1001 de Nopti” modernizat. Asa ca am facut si shopping in Damasc, desi nu ma asteptam la asta. Cladirea din prim planul fotografiei de mai jos este hotelul Four Season, de 6 stele, la parterul caruia se afla un magazin Galliano. Era in 2007, va reamintesc.

Ovidiu Muresanu Damascus

Ovidiu Muresanu Damascus

Ovidiu Muresanu Damascus

Biserica Sf.Anania, una din cele mei vechi biserici din lume, unde inca se mai tin slujbe religioase. E situata la circa 200 de metri de Strada Dreapta, ce e mentionata in Noul Testament

 

Ovidiu Muresanu Damascus

Luminitele impanzesc orasul cu ocazia Ramadanului, cea mai mare sarbatoare Musulmana

Surpriza cea mai mare am avut-o insa cand ma plimbam pe stradutele din centrul orasului, unde, pe langa nenumaratele moschei mai vechi sau mai noi, vedeam si multe biserici crestine. Evident, se pare ca fusesem prost informat, din moment ce aveam senzatia ca in  Siria traiesc doar musulmani, dintre care majoritatea fundamentalisti. Insa am aflat ca zece procente din populatia Siriei era formata din crestini (peste 2 milioane de oameni), care traiau impreuna cu musulmanii majoritari si o mica minoritate iudaica. Era cumva logic sa fie asa, din moment ce o parte din intamplarile din Noul Testament au loc chiar in Damasc. Apostolul Pavel trece la crestinism aflandu-se in drumul sau spre capitala Siriei, unde  este botezat de catre Sf. Anania, cel caruia i-a fost  dedicata bisericuta din imaginea de mai sus.

Asa am ajuns  in Siria sa vizitez un loc sfant, devenit unul din cele mai importante pentru pelerinii atat crestini, cat si musulmani. Este manastirea Saidnaya, aflata la cativa kilometri de Damasc. Manastirea Notre Dame (cum se traduce in franceza numele din Araba) este locul care gazduieste cea mai veche icoana a Maicii Domnului, singura (se pare), ce a fost facuta in timpul vietii acesteia. Fiind facatoare de minuni, a fost mereu tinta hotilor, fiind, evident, extrem de valoroasa. Insa, printr-un miracol, a ramas aici, la manastirea sapata in munte, pentru a-i veghea pe credinciosi si a-i ajuta. Ca atare, inaintea razboiului oribil prin care trece Siria, Saidnaya devenise cel mai important loc de pelerinaj crestin, dupa Biserica Sfantului Mormant de la Ierusalim.

Ovidiu Muresanu Damascus

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

Insa locul care m-a cucerit cu totul a fost Maalula, unul dintre putinele unde se mai vorbeste aramaica, limba pe care, se spune, ca ar fi vorbit-o Iisus. In Maalula am ajuns chiar la lasarea serii, unde, sub un cer de un violet ireal, incepusera sa se aprinda luminile crucilor si cele ale moscheilor. Era un sat predominant crestin, iar norocul meu a fost sa ajung acolo si sa asist la o slujba, intr-o mica bisericuta, tinuta in limba aramaica. A fost unul din momentele alea pe care ai vrea sa nu le uiti niciodata, sa le retii in cele mai mici detalii, asa cum mi s-a intamplat, cand, ajungand langa piramide, in Egipt, pentru prima data, am vazut ca incepe sa se intunece, desi era miezul zilei. Asistam la o eclipsa de soare. Magic.

Asta am simtit si in Maalula, satul superb si linistit care a devenit printre primele tinte din Siria ale gruparilor teroriste, asa cum puteti vedea AICI. O batalie care a lasat satul pustiit, unul in care nimeni nu mai are acum curajul sa se intoarca, asa cum scriu cei de la The Independent. Atacul avea loc acum doi ani. Intre timp, intreaga Sirie a devenit un urias cimitir, o ruina in care se lupta pentru suprematie o organizatie care, desi se pretinde religioasa, nu pare sa aiba nimic sfant. Pentru ca ucide pe oricine, indiferent de religie. Cateva zile dupa atac am fost in stare de soc, pentru ca locul acela imi parea ca aduna atata pace si liniste in el, atatea zambete si oameni care traiesc frumos impreuna, chiar daca erau adeptii unor religii diferite. Acum, toti cei care au supravietuit acolo au plecat in lume, au emigrat. Poate unii au sfarsit inecati in Marea Mediterana, altii poate au fost mai norocosi si se lupta cu gardurile de sarma ghimpata de la granita Ungariei sau Croatiei. Altii poate sunt deja in Germania. Dar in satul ala, la fel ca peste tot in Siria, au fost ucisi o multime de oameni, care nu au apucat sa fuga. Asa cum se intampla si acum, in fiecare zi. Iar cei care reusesc sa evadeze din tara, se lovesc de indiferenta noastra. Sau, si mai rau, de intoleranta noastra. Sau, pur si simplu, de ignoranta noastra.

Dupa 2011, cand a inceput razboiul civil, peste 9,5 milioane de sirieni au parasit tara, dupa cum afirma un raport al Natiunilor Unite. Dintre acestia, peste 4 milioane sunt refugiati, dintre care, circa 1 milion, sunt crestini. Prima tara din lume care le-a acordat viza de azil celor care plecau din calea razboiului a fost Brazilia. Ca atare, cea mai mare comunitate de sirieni din afara tarii este, in acest moment, in America de Sud.

Romania, conform alocarii facute de Uniunea Europeana, ar trebui sa primeasca 4.646 de refugiati sirieni.

Primii dintre ei ar urma sa soseasca in noiembrie.

In 2007, cand am vizitat eu Siria, tara gazduia circa 1,8 milioane de refugiati din razboiul din Irak.

Ovidiu Muresanu Syria

Ovidiu Muresanu Syria

 

LOve,

O.