HellO, WOrld!
Da, sunt sigur ca am sa ma intorc la Toledo. Trebuie sa ma intorc la Toledo!
Toata calatoria mea in Spania de acum 2 luni (am plecat pe 28 Aprilie din Bucuresti cu gandul ca voi ateriza la Madrid si apoi voi colinda prin toata tara, cu focus pe regiunea Sevilla – Cordoba) a fost incurcata de pandemie. Mai precis, m-am trezit blocat in Madrid, pentru ca regulamentele locale instituite pentru limitarea raspandirii epidemiei spuneau ca nu poti sa parasesti nicio regiune a Spaniei, fara vreun motiv bine intemeiat. Iar calatoriile turistice erau excluse din lista motivelor bine intemeiate, evident. Asa ca, asa cum am scris si AICI, in cele doua saptamani petrecute in Spania am reusit sa parasesc Madridul doar ca sa vad El Escorial (thank God ca era in aceeasi regiune administrativa), iar chiar cu o zi inainte de a ma intoarce in Romania, am reusit sa fug la Toledo, pentru ca restrictiile de calatorie intre regiuni se ridicasera. Asa ca, uite-ma in Gara Atocha, cu biletul de Toledo in mana. Si 3o de minute mai tarziu ajungand cu trenul super rapid in superba gara cu aer maur din Toledo. Si de aici incepe povestea.
Am luat un Uber care a inceput sa urce sinuos pe un deal, pe langa niste ziduri uriase ce margineau drumul. La un moment dat am intrat pe o mare poarta medievala deschisa intr-un turn si apoi am continuat pe nenumarate stradute super inguste de ma intrebam cum reuseste soferul sa nu isi loveasca masina prin acel labirint. M-a smuls din intrebarea mea cand a oprit si mi-a zis ca nu mai are voie sa inainteze, dar ca la capatul stradutei se afla chiar piata centrala a orasului. Adica asta:
In piata se afla Catedrala din Toledo si Primaria orasului. Ajunsesem destul de devreme, asa ca nu m-am mirat ca locul era gol, desi Toledo este inclus in Patrimoniul Unesco, este vechea capitala a Spaniei, are un trecut care combina trei civilizatii: spaniola, maura si evreiasca, iar de asta este considerat orasul care reprezinta cel mai bine spiritul si istoria acestei tari superbe. Si totusi, dupa cateva fotografii, mi-am urmat instinctul si am zis ca trebuie sa colind pe stradutele inguste din vechea cetate, in cautarea unei cafenele. In continuare, aproape nimeni pe strada. In afara de cativa turisti care sosisera cu acelasi tren ca si mine, si pe care deja ii recunosteam din vedere, locul era pustiu. Ca intr-un scenariu de film. Ca in Game of Thrones, cand a explodat Marele Sept al lui Baelor si s-a lasat linistea peste tot orasul. Asa parea si Toledo, un oras fantoma ce fusese lovit de o nenorocire invizibila. Si abia apoi, cand am ajuns intr-unul din turnurile Alcazarului din Toledo (unde se afla acum Biblioteca Universitatii din oras), mi-am dat seama ce lovise Toledo atat de crunt: pandemia de coronavirus.
Dupa un an jumatate de pauza in care nu am mai parasit Romania deloc, imi dorisem asa tare o vacanta, incat speram ca lucrurile sa fie exact ca inainte de pandemie. Si cum Spania era printre cele mai “vaccinate” tari la momentul respectiv, nu ma asteptam ca regulile impuse de guvernantii de acolo sa fie atat de dure. Insa Spania anuntase ca va deschide tara pentru turism abia la inceputul lui Iunie. Si cu toate astea, eu am plecat acolo la sfarsit de aprilie. Cu test PCR negativ cu tot (intre timp insa spaniolii au anuntat ca romanii nu mai au nevoie de nicin fel de hartie suplimentara la granita – doar trebuie sa mentioneze unde vor fi stabiliti pe perioada vacantei lor in Spania). Dar atunci cand am plecat eu, situatia era cu totul alta. Spania nu avea turisti. Iar Toledo era gol. Foarte gol. Trist de gol.
Dupa cum spuneam mai sus, Toledo este ca o reprezentare concentrata a Spaniei, iar orasul are un farmec incredibil, cu multe cladiri ce poarta influente maure, sau cu zone care seamana cu vechiul Ierusalim. A fost oras roman, apoi capitala a Spaniei vizigote in anii 400 e.n., apoi cucerit fiind de arabi a ajuns un oras important ce facea concurenta emiratului Cordobei, iar in 1085 este cucerit de Alfonso al VI-lea al Castiliei si Leonului si devine capitala Spaniei, pana cand aceasta este mutata la Madrid, in 1563, de regele Filip al II-lea.
Avand o asemenea istorie, va imaginati ca sunt o multime de obiective turistice ce pot fi vizitate aici, in afara de catedrala si Alcazar de Toledo, eu va recomand sa vedeti si vechile moschei sau sinagogi ale orasului. Din pacate, in ziua in care am ajuns eu, cam toate erau inchise (la fel ca si muzeele) pentru ca era o zi de luni. Si cum in oras s-au nascut multe personalitati artistice, ar trebui sa vizitati, daca ajungeti aici, macar muzeul El Greco, din fosta sa locuinta din Toledo.
A fost o experienta stranie toata calatoria mea la Toledo. Si recunosc ca mi-a lipsit agitatia din orasele turistice cu care eram obisnuit. De aceea, dupa ce am cautat destul de mult un bistro cu terasa, care sa fie deschis la pranz, am savurat acolo un fel de mancare local si, langa un pahar de San Miguel, mi-am promis ca voi reveni aici cat de curand. Pentru ca simt ca povestea mea cu Toledo nu s-a incheiat. E abia la inceput, iar eu ma aflu deja sub vraja acestui oras atat de fermecator si plin de povesti. Pe care, daca ajungeti sa-l vizitati, m-as bucura sa-l salutati din partea mea. Si sa-i spuneti ca nu l-am uitat.
LOve,
O.
Leave a reply