“I wanna go somplace where I can marvel at something: language, gelato, spaghetti, something!” (Eat, Pray, Love)
HellO, WOrld!
Si asa am ajuns in Bologna.
Oras care are doua turnuri inclinate. Se afla in Piazza Ravegnana si, desi sunt de inaltimi diferite, privite de jos par ca vor sa se imbratiseze. Sunt un simbol al Bologniei, fiind pomenite chiar si de Dante, in Divina Comedia, si totusi, nu auzisem nimic despre ele pana am ajuns in capitala regiunii Emilia-Romagna. Asta imi parea destul de ciudat, considerand ca Pisa are doar un singur turn inclinat si totusi, depre el stie toata lumea. E drept, e mai fotogenic si un pic mai inclinat. Dar nici turnurile din Bologna nu sunt cu mult mai prejos, mai ales ca cel mai mare dintre ele, Asinelli, are aproape 100 de metri inaltime, si dateaza din secolul XIII! M-am invartit destul de mult in jurul turnurilor (pe cel de-al doilea, Garisenda, se afla chiar si o placa de marmura cu citatul din Dante in care este mentionat), si recunosc ca sunt doua structuri extraordinare, tinand cont ca rezista acolo de atatea sute de ani. Inclinate teribil si totusi, fara sa se prabuseasca. Imi propusesem chiar sa urc intr-unul dintre ele, ca sa privesc orasul de sus, insa mi-am dat seama ca imi era prea foame pentru a indura sutele de trepte pana in varf. Dar eram in continuare framantat de intrebarea privitoare la greselile de marketing ale bolognezilor, care nu au reusit sa-si faca cunoscute in lume turnurile cele inclinate, desi era suficient sa il scoata in fata pe Dante si cateva citate din Infernul.
Si atunci am intrat intr-un restaurant. Gessetto se cheama, este in Piata San Martino, la intrarea in centrul istoric al Bolognei. Un restaurant italian exact cum il stii din toate filmele, americane sau italiene. Fete de masa in carouri, sticle de vin expuse peste tot, chelneri care fredoneaza de parca s-ar pregati sa participe la San Remo si un meniu dominat de paste, toate facute in casa, ca doar suntem in Italia. Numai cand imi amintesc si incepe sa-mi ploua in gura, sincer! Pentru ca da, Bologna nu e faimoasa pentru turnurile ei, nici macar pentru universitatea ei, care e cea mai veche din lume (a fost infiintata in anul 1088, un an in care pe la noi cred ca se lupta Menumorut cu hunii, or something), ci pentru faimoasa reteta de paste, cunoscuta in tot universul: bolognese! De fapt, denumirea completa si pe care o gasesti in meniurile oricaror restaurante de aici e: tagliatelle al ragu bolognese.
Da, suntem in tara parmezanului. Adevarat, de la mama lui. Si asa arata vitrina unui magazin de branzeturi din Bologna.
Motto-ul Restaurantului Gessetto e semnat de Castaneda. Si ne spune ca orice drum pe care il alegem, trebuie sa il alegem cu inima. Altfel nu am ales calea cea buna.
Si atunci mi-am dat seama ca tot ce stiam eu despre Italia s-a schimbat complet. Ma tot intrebasem de ce Elizabeth Gilbert asociase Italia cu mancarea, si nu cu rugaciunea (nu e ca si cum nu ar avea o multime de biserici superbe, ca sa nu mai zic de Roma, care e centrul religios al lumii catolice) sau cu dragostea (ca doar italienii si al lor pasional Amore e cunoscut in toata lumea). Nu, ea a zis ca Italia este buna pentru mancare. Ei bine, a trebuit sa ajung in Bologna ca sa o inteleg. Oriunde am mancat acolo, ma facea sa regret ca am mancat atat de repede. Pentru ca gustul pastelor de acolo este divin. Alt cuvant nu gasesc. SI regretam tot timpul ca experienta asta paradisiaca se termina atat de repede. Era ca un drog. Iar daca Liz s-a indagostit de pizza aia din Napoli, ei bine, eu m-am indragostit de pastele din Bologna. Pentru ca da, dragostea trece prin stomac, asa cum mi-au spus si simpaticii chelneri de la Gessetto. Si cateodata, ca sa ajungi la ea, trebuie sa treci pe Via del Inferno.
Nu, astea nu sunt faimoasele bolognese. Am comandat paste proaspete cu branza Taleggio, radicchio si nuci. Si asa am ajuns in Rai.
Am ajuns la Bologna cu un zbor Ryanair, care are o super oferta pentru aceasta destinatie, cu zboruri plecand de la 9,99 Euro/segment. Eu am platit 35 de Euro, dus-intors, pentru ca mi-am dorit sa ma intorc inapoi duminica, iar costul era mai mare. Insa chiar si asa a fost mai ieftin decat un bilet de tren pana la Cluj. M-am cazat la un hotel care are note uriase pe Booking si pe Tripadvisor, la Residenza San Martino. E la doi pasi de centru, camerele sunt mari, e linistit si personalul este excelent si foarte amabil. Ne-au ghidat spre cele mai bune restaurante si ne-au ajutat intotdeauna cu informatii utile. Hotelul are Wi Fi gratuit care functioneaza bine, asa ca si asta a fost un mare avantaj. Ca sa nu mai spun ca a fost pentru prima data cand m-am cazat intr-o manastire. Da, Residenza San Martino este gazduit la etajele superioare ale unei vechi manastiri de maici carmelite, construita in secolul al XIV-lea! Chiar daca nu are restaurant propriu, este amplasat in aceeasi piata unde se afla Gessetto. Asa ca nu aveti ce regreta. Eu vi-l recomand, daca aveti de gand sa mergeti si voi intr-un weekend la Bologna.
O sa revin in curand cu si mai multe informatii si povesti din calatoria mea la Bologna. Ramaneti pe aproape.
LOve,
O.
The Project Friday is in LOVE with O. it’s realized with the special support of Molecule F, and it’s a tribute to Romanian designers
Photography: Serban Gheorghiu
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Mihaela Gherlan Tshirt, available on Molecule F, Sisley Jacket, H&M trousers, Emporio Armani sneakers. Illesteva Lenox glasses.
Leave a reply