Da, uitati de dragoste. De sex ati uitat deja in prima parte a Nymph()maniac, sau cel putin asa cred. Nu o sa va reamintiti de el nici in filmul care incheie povestea lui Joe.

M-am tot intrebat de ce a pus Von Trier mesajul “Forget About Love” pe afis, cand despre dragoste nu prea e vorba deloc in “Nymph()maniac”, sau nu in prima sa parte. E vorba doar de Joe, cea care marturiseste ca, de fapt, “singura diferenta intre ea si ceilalti oameni e ca si-a dorit intotdeauna mai mult de la apusuri. Mai multe culori si mai spectaculoase, atunci cand soarele atinge linia orizontului.”

Iar Joe nu isi contrazice afirmatia nici in cea Volumul II al Nymph()maniac. Experimenteaza din ce in ce mai mult, cauta culori din ce in ce mai intense, punandu-ne in fata unor experiente cu care putini dintre noi luam contact in timpul unei vieti.
De aceea refuzul initial al celor din comisia CNC  de a autoriza proiectia “Nymphomaniac II” in cinematografe mi se pare acum absurd. Mai ales ca, desi abunda in scene de sadism si exista chiar o scena cu o tentativa de sex in grup, partea a doua a filmului lui Von Trier este mult mai “cuminte”. Nu vedem succesiuni de organe sexuale masculine pe ecran, nici multe partide explicite de sex. Asta m-a si contrariat la aceasta parte a filmului, care se transforma, in ciuda contextului, intr-o poveste romantica.

Cred ca, din contra, toti oamenii maturi ar trebui sa vada acest film. As da o directiva, sau o ordonanta de Guvern, un Decret, pentru ca toti romanii sa fie obligati sa mearga in grup organizat la Nymphomaniac. Si la Partea I, dar mai ales la Partea a II-a.

Asa o sa descoperim fiecare dintre noi ca nu suntem perfecti si ca in nici un caz nu avem dreptul sa aratam pe nimeni cu degetul. Exista o secventa in acest film in care Joe intalneste un astfel de barbat. O casa perfecta, o viata perfecta, o imagine perfecta. Dar ea stie ca perfectiunea de acest fel nu exista si ii deconspira acestuia cele mai ascunse si tenebroase ganduri, insiruindu-i o serie de povesti erotice, populate cu cele mai imaginabile sau mai neimaginabile fantezii. Astfel se iveste Pedofilul. La fel face si Von Trier in Nymph()maniac, ne pune fata in fata cu cele mai puternice fantezii (fie ca sunt erotice, religioase, stiintifice sau artistice) si ne dezbraca, lasandu-ne goi in fata propriei constiinte, ca in fata unei oglinzi.

Spre deosebire de tot ce isi imagina publicul urmarind trailerele filmului, secventa sexului in grup cu cei doi negri este cea mai hilara din partea a doua a Nymph()maniac, similara cu scena Mrs. H din partea intai.

De aceea cred ca daca toti am vedea filmul lui Von Trier, ne-am gasi mult mai usor copacul. Pentru ca fiecare dintre noi are, la fel ca si Joe, sau tatal ei,  un copac pereche ce se ascunde de noi pana in momentul in care suntem pregatiti sa-l recunoastem. Iar “Nymph()maniac” ne duce la el.

Filmul Nymph()maniac ruleaza in continuare in cinematografe, atat Partea I, cat si Partea a II-a. Eu le-am vazut pe ambele la cinematograful Elvira Popescu, din incinta Institutului Fracez. Programul cinematografelor unde puteti vedea filmul, il gasiti AICI.

Vizionare placuta!

Cronica mea la Nymph()maniac I o gasiti AICI.