HellO, WOrld!
Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între două persoane. Este un sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă ce leagă două ființe umane. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză; loialitate, buna-credință și altruism. Relația de prietenie se bazează pe încrederea reciprocă.
Prietenia este manifestată prin oricare din calitățile următoare:
- dorința de bine pentru cealaltă persoană
- simpatie
- onestitate, chiar și în situații în care alții s-ar feri să spună adevărul
- înțelegere reciprocă
- compasiune mutuală
- încredere reciprocă
- ajutor în situații de cumpănă
- bucurie de prezența celeilalte (Wikipedia)
Eu chiar cred ca dragostea invinge intotdeauna. Si da, poate ca e cel mai minunat sentiment pe care il poti trai. Insa pentru mine, prietenia este la fel de frumoasa, dar are si ceva in plus. Dureaza mai mult. Iar cazurile fericite de iubiti a caror poveste de dragoste nu moare dupa 3 ani se datoreaza tocmai transformarii relatiei lor intr-o buna si mare prietenie.
Cumva, cred ca prietenia e cea care ma face sa mai am incredere in viitorul rasei noastre. Pamantul asta nu o sa sfarseasca parjolit si intr-o ceata toxica tocmai pentru ca niste prieteni o sa-l salveze. Da, cam ca in Armageddon. Pentru ca ea este, nu neaparat asa cum a definit-o Wikipedia, ci mai mult ca povestea dintre Micul Print si Vulpe. Un fel de dragoste fara frontiere. In care acceptam neconditionat nu numai partile bune, dar mai ales defectele prietenilor nostri. Pentru ca in prietenie cred ca suntem un pic mai sinceri decat in iubire. In prietenie nu ne machiem, nu incercam sa fim altfel decat suntem, nu ne punem masti si nu mintim. Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste. Iar in momentele alea chiar ca te doare in cot cum arati. Si da, lucrurile astea nu se vad, se simt. Si astazi a venit momentul sa le multumesc, prietenilor mei. Sa fac o plecaciune in fata lor. Fara ei, O., asa cum il stiti voi, nu ar fi existat.
In primul rand, ca nu m-as fi mutat din Bistrita, oraselul mic si in care nu se intampla nimic, la Bucuresti, daca nu as fi avut prieteni. Si nici nu as fi rezistat aici fara ei. Pentru ca in astia mai bine de zece ani de cand am ajuns de unul singur in capitala cea mare si plina de tentatii si pericole, ei mi-au fost mereu alaturi, ca o mare familie. Iar Viata Mea ar fi fost sigur pustie fara ei. Am adunat atatea amintiri minunate impreuna, incat azi, de ziua mea, vreau sa le multumesc lor, prietenilor. Tricoul O. Viata Mea le este dedicat. Lor si tuturor prietenilor de oriunde, care au trecut peste atat de multe impreuna incat nici macar nu mai au nevoie de cuvinte ca sa se inteleaga. Pentru ca in prietenia asta este atat de multa dragoste, incat nici nu mai trebuie declarata. Ea este.
LOve,
O.
P.S. Vreau sa le multumesc tuturor prietenilor mei care mi-au fost alaturi in acest proiect, care m-au incurajat si m-au facut sa cred in The Stories of O. Cu fiecare din ei in parte am adunat o multime de povesti si amintiri minunate, pe care o sa le regasiti in zilele urmatoare pe blog.
Multumesc Cristina, Noemi, Ana, Anca, Mika, Cerina, George, Tibi, Mexico, si mai ales Marinei de la Skin Deep, cu care am realizat impreuna seria de tricoul OTee, deci si tricoul O. Viata Mea. De astazi, el este disponibil in Molecule F Concept Store din Promenada Mall, iar online, pe Molecule F si pe siteul Skin Deep.
Photography: Serban Gheorghiu
Leave a reply