HellO, WOrld!

 

Povestea asta nu are un timp anume. Si nici un loc. Ar putea fi oriunde, la Paris sau Roma, in Londra, Nisa sau Berlin. Si totusi, se intampla la Iasi, intr-un hotel construit dupa planurile lui Gustave Eiffel – exact acel Eiffel care a ridicat si turnul din Paris, sau care a realizat planurile pentru Statuia Libertatii din New York. Incerc sa imi imaginez cat de bogata si de progresista era partea asta de tara la sfarsitul secolului al XIX-lea, din moment ce isi permitea sa il angajeze chiar pe renumitul Eiffel pentru constructia unui teatru, transformat mai apoi in hotel. Un hotel in care, la 12 iulie 1934, s-a cazat chiar celebra Greta Garbo. In ce directie mergea, ce amoruri si-a descoperit la Iasi, nu se stie, dar e consemnata trecerea ei pe la Grand Hotel Traian. Poate chiar pe aceste holuri unde m-am fotografiat acum cateva zile, impreuna cu Silvia.

Ovidiu Muresanu Rock and Royal

Ovidiu Muresanu Rock and Royal 2BW

Facetune_25-09-2023-05-11-03

Ovidiu Muresanu Rock and Royal 1

Ovidiu Muresanu SIlvia Popescu Rock and Royal BW

Facetune_26-09-2023-16-59-00

Ovidiu Muresanu Rock and Royal 3

Ne-am imaginat ca veneam de la un party (de altfel si pozele le-am facut tarziu in noapte), asa ca a fost usor sa intram in atmosfera Rock and Royal pe care o transmite orice colectie semnata Laura Lazar. Pentru ca sacourile noastre sunt semnate chiar de Laura, a carei colectie am vazut-o pentru prima data in prezentarea de la Romanian Creative Week si apoi, tot la Iasi, la Art East Fashion Weekend. Si am profitat de revenirea la Iasi, dar mai ales de faptul ca am fost gazduiti chiar de acest hotel istoric, pentru a face catava fotografii care cred ca se potrivesc foarte bine cu spiritul rebel-elegant, atat de specific creatiilor Laurei Lazar. Sacourile cu pietre, accesoriile, preponderenta materialelor negre ne-au facut sa ne simtim transportati in timp, undeva in anii 70. Se auzea The Doors de undeva, iar lumea uitase complet de noi si petrecea in continuare, ca si cum nici nu am fi existat. Si poate chiar asa era, pentru ca singurul lucru ce mai parea real la ora aia tarzie era vocea lui Jim Morrison: “You got to rol, roll, roll…Let it roll, baby, Let it roll’.

 

LOve,

O.