Just a perfect day in Covasna

HellO, WOrld!

M-am simtit extraordinar in Covasna! Si nu pentru ca era ziua mea. Insa in aer se simtea mirosul ala de paine proaspat scoasa din cuptor. Cerul era albastru, aproape la fel de albastru ca si casuta langa care ma fotografiasem si acum doi ani, iar albinele zumzaiau super vesele de la prea multul zahar ce era la dispozitie pe rolele de kurtos kolac. Ce mai, erau ca o familie de romani aterizata in concediu la un ultra all inclusive turcesc dupa un an de munca grea. Iar eu nu aveam alta grija decat sa nu le supar. Eram intr-unul din locurile cele mai frumoase in care am ajuns vreodata in Romania. Daca nu cumva cel mai frumos.  Atat de minunat era, incat chiar si telefonul amutise. Pentru ca la Malomkert nu e semnal. Doar Wi-Fi.

Pana sa ajungem acolo insa, trebuie sa va povestesc despre muzeul Haszmann Pall din Cernat. Hmm, de fapt nici nu stiu daca sa-l numesc muzeu. E ca si cum ai ajunge in podul bunicilor, exact ala care te fascina in copilarie pentru ca era plin de toate minunile pe care le-ai vazut doar in filme sau despre care ai citit prin carti: patefoane, sobe si fiare de calcat antice, lazi uriase si cufere pline cu radioruri vechi, tot felul de instrumente si obiecte fantastice care nici macar nu stii la ce au folosit. Ei bine, inmultiti podul ala al bunicilor cu 100 si o sa va puteti imagina ce inseamna muzeul Haszmann Pall. Numele lui se trage de fapt de la intamaietorul acestei colectii, ce a reusit sa adune aici cu pasiunre tot ce vedeti in fotografii, in cateva zeci de ani.

Si pentru ca era o zi cum n-a mai fost pentru mine, am invatat sa decorez si turta dulce. Nu stiu cat o sa ma ajute asta in viata mea viitoare, dar va sun ca oamenii aia de acolo stiu sa faca niste minuni. Adevarate broderii e turta dulce. Evident, mie nu prea mi-au iesit, asa ca am preferat sa mananc toate felurile si marimile de turta dulce. Oricum eram departe de Bucuresti, de sala si de antrenor, era si ziua mea, asa ca mi-am facut de cap si am mancat mai multa turta dulce decat am mancat in ultimii cinci ani. Cel putin!

Dar va zic, tot aici la Malomkert e cel mai bine din lume. Ma rog, e chiar mai bine daca vrei de fapt sa te ascunzi de lume, de trafic, de stres, nu ai nevoie de nu stiu ce SA exclusivist din Thailanda sau Austria. E suficient sa stai cateva zile aici, sa asculti pasarelele si albinele, sa te uiti cum se macina graul in moara de apa ce e inca functionala  si sa te bucuri de bucatele alea bune de te lingi pe degete, pregatite de doamna preoteasa si de ajutoarele ei. Sa astepti sa vina seara ca sa vezi cum se intoarce cireada cu vaci acasa, sa mananci kurtos colacs si sa bei un pahar de palinca din Covasna. Si apoi sa tragi aerul ala tare in piept, care o sa te faca sa uiti instant de toaaate sedintele, nervii din trafic si de inghesuiala de la mall.  Promit!!  Pentru mine a fost cea mai frumoasa zi.

LOve,

O.